Zburam, pe aripi de fluturi,
pe aleea sufletului,
printre frunze galbene
și ceață.
Banca prăfuită,
iarba arsă de indiferența
trecătorilor,
toate îmi păreau atît de străine,
după o veșnicie de pribegire
în neexistență...
Însă, nu puteam să plec -
mă oprea această
străinătate
atît de maternă...
(2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu