AMINTIRE DE LA NORD
Flori frumoase, flori de mărăcine
se scutură-n bătaia haotică de vînt.
Și-abia de-mi reușește să-naintez spre tine,
de vorbe fiind robită și cu dorul frînt.
Am crescut pentru a fi a vremii,
să am un drum al meu, un drum ușor...
Dar viata schimbă vremea, o tocește,
rupîndu-mi, astfel, aripile-n zbor.
Simt dragostea platonică pe buze,
care se pierde-ncet în ochii tăi.
Și, ca să nu dispar și eu cu dînsa,
tin piept oricărei cotropire de idei.
Și-n noaptea plină de frămînt și așteptare,
să cadă o stea din cer, cu-al tău acord,
ca mai apoi, pe cerul vietii tale,
să ai o albă amintire de la nord.
(2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu