Nu am milă pentru omul
cel sărac în țara sa.
Jale mi-i de cel ce n-are
o Moldovă ca a mea.
De-aș cutreiera pămîntul,
n-aș uita că-s moldovean,
n-aș uita că-n loc de casă
o Moldovă numai am.
Țara mea cu verzi ogoare,
tu mă iartă, draga mea!
De-oi pleca peste hotare,
eu de tine n-oi uita.
Ci-oi veni cu grabă mare
la casa unde-am crescut,
să-mi plîng zilele amare
pe o margine de Prut.
Și, știu, scumpă Moldovioară,
că n-ai să mă judeci rău -
nu de bine plec din țară,
plec, că timpul este greu.
Prin străini n-am să-mi pierd urma
chiar de bine voi găsi.
Și la cuibul meu, acasă,
iar și iar voi reveni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu