Moldova - țara mea de-o veșnicie,
cu miei vioi ce zburdă pe imaș.
Moldova mea - o stranie armonie,
ce nu a-nțeles-o crudul ei vrăjmaș.
Vîndută iar și iar pentru robie,
tăiată din hotar - ea n-a cedat,
că poartă-n suflet milă și mîndrie
și-i iartă pe acei ce ne-au trădat.
Să punem piept la piept și, fără frică,
hai să răspundem țării la apel.
Vadă păgînii că a noastră țară mică
e mîndră cu a sa limbă și drapel.
Străbunii, chiar tîrîndu-se pe coate,
te-au apărat, voinici, cum au putut,
ca astăzi să gustăm din libertate -
hotar scăldat în Nistru și în Prut.
Și-n inima-ți supusă și sărmană,
chiar de dureri și griji te-au cercetat,
nu-i vom permite nimănui să-ți lase rană
cu-atîtea răni ce mult au sîngerat!
Pămîntul sfînt nu vrea să-i mîngîi plînsul,
că în al nostru dor de Dumnezeu,
ne vom ruga fierbinte pentru dînsul,
din orice colț am fi, la orice greu.
(2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu