E iarbă și e soare,
e cîmp și e ogoare,
izvor e și e mare
o mamă pe pămînt.
E harpă și e liră,
e dramă și satiră,
e ziua ce veniră
cu chipul ei zîmbind.
Și, de-a durut-o, și-a ascuns suspinul,
n-a spus la nimeni care-i soarta ei de mamă -
e dulce, sau amară ca pelinul,
fragment de basm e, sau tăiș de lamă.
E lacrimi și e zîmbet,
poeme e și cîntec,
e fulgere ce spintec
înaltul cerului.
Zeiță e și viață,
e suflet și speranță,
e dor fără distanță.
Ca ea în lume nu-i!
(2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu