Mă dau la umbră sub o cruce
și plîng amar durerea mea.
Și acolo amarul e mai dulce,
fiindcă, Iisuse, e crucea Ta.
Călcat-am strîmb, pe-abrupte pante
și regretat-am pasul meu,
și pentru atîtea mari păcate
azi mă căiesc lui Dumnezeu.
Și-L rog cu-atîta rușinare,
din groapa-n care am călcat,
să-mi dea puteri și îndurare
să mă întorc de la păcat.
Și plouă lacrimile-I sacre
din ochii Tatălui, de sus,
ca să mă spele de păcate
din mila bunului Iisus.
(2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu