Lungi șiruri de cocoare se revarsă peste zări.
E iarăși toamnă... Iarăși se-apropie-o zi mare.
Și tot privind pe calea vieții voastre, în depărtări,
vedem doar fapte bune, mereu strălucitoare.
Cu-n calm caracteristic ce-ți este numai ție,
ne-ai învățat prin vreme cum să înaintăm,
să mergem dîrz prin viață și-n suflet cu mîndrie,
și soarta ce ni-i dată cu drag s-o acceptăm.
O, multstimate dascăl, al nostru-ndrumător,
mă-nchin în fața-ți sfîntă, acum, cuviincios!
Tu - idealul nostru! Al nostru știutor!
În cale să-ți răsară doar tot ce e frumos!
Să nu știi de durere și nici de rele fapte,
din orice neplăcere să ieși învingător.
Să fii al nostru dascăl și tînăr pîn'la moarte,
al nostru, tu, părinte și călăuzitor!
Să-ți înflorească crinii pe-a ursitei cărare
și emerit ca dînșii în lume tu să fii!
În sufletu-ți divin astăzi e sărbătoare,
și pe cap să-ți răsară cununi de lauri vii.
Tu ești deviza noastră și templul nemuririi,
ce ne emani lumină în suflet și în gînd -
asemeni unui vis, fiind sensul amintirii,
aidoma părinților, în viața noastră, fiind.
Ne-ai învățat să fim mereu avizi, și devotați,
și dornici de-a cunoaște imensul univers.
Pe aripa dreptății să fim mereu purtați...
și să fim împreună ca versul lîngă vers.
Mă-nchin în fața ta, iubite profesor!
Iertare pentru cute și ninsoarea ta din păr!
Fericirea-ți fie fără nici un nor
și să cunoști cărarea numai spre adevăr!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu