O mamă își lasă copiii
și pleacă pribeagă-n exil.
Din urmă, cu jale, o cheamă
o lacrimă grea de copil.
Lăsat-a, sărmana, căldura
și mila căminului ei,
ca pentru un ban să robească
în casa străinilor răi.
Aici multe nu ne permitem,
condiții sunt cum mai stupide.
Și ce dacă n-avem mîncare?!
În schimb, avem multe partide.
Părinții cuprind bătrînețea
văzîndu-și copiii-nvățați.
Aceștia n-au mamă și tată,
în schimb, noi avem deputați.
Acei cu puterea în spate
'și-astupă rușinea cu neamul.
Ne judecă pentru trădare,
cînd patria lor este banul.
Și ca să le fie mai bine,
și ca să aducă cîștig,
o mamă își lasă copiii,
ca ei să nu moară de frig...
(2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu