Aș da orice, să-ntorc copilăria,
s-o văd pe mama cum era odată,
să nu mă supăr pentru sfatul aspru,
să nu mai plîng atunci cînd ea mă ceartă,
să-i mulțumesc că soba este caldă,
s-o mulțumesc că-i plină farfuria
și, pentru-a ei ființă netrudită,
aș da orice, să-ntorc copilăria.
Vreau să-i zîmbesc cînd mă sărută dulce,
să-i sărut mîna pentru haina mea curată.
Vreau să mă-nchin în fața-i și mai vreau
s-o văd pe mama cum era odată,
să-i mîngîi cutele și firele rebele
și, de-aș putea, din cer i-aș da un astru
ca să mă certe dulce înc-o dată,
să nu mă supăr pentru sfatul aspru.
Ce mult aș vrea să dau în urmă timpul...
Aș da și ani din tînăra mea soartă
să mai aud o dată vorba mamei,
să nu mai plîng atunci cînd ea mă ceartă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu