FIR-AI TU, STRĂINĂTATE!

Fir-ai tu, străinătate!
Blestemată tu să fii!
Mi-ai dus bărbatul departe
de casă și de copii.

Ce mai viață este asta -
pentru banii păcătoși,
să nu-ți poți vedea nevasta
și copiii tăi frumoși?!

Te gîndești: "Ce fac ei, oare,
multiubiții mei părinți?
Cîte lacrimi varsă seara
și spun cîte rugi fierbinți?

M-au crescut cu nume mîndru
și-n lume m-au ridicat.
Ce rea ești, străinătate!
Pentru tine i-am lăsat!

Fir-ai tu, străinătate!
Blestemată tu să fii!
Adu-mi bărbatul acasă
lîngă mine și copii.

Nu-mi fă viața păcătoasă,
dacă vrei să mai trăiesc.
Adu-mi bărbatul acasă -
banii tăi nu-mi trebuiesc!

Cine știe cîte zile
ne-a pus Domnu-n calendar...
Vreau să le trăiască-acasă,
nu printre străini, hoinar.