E-O TRAGEDIE ASTĂZI OMENIREA

E-o tragedie astăzi omenirea
și tot mai mult spre dramă se îndreaptă.
Nu ne rămîne s-așteptăm decît pieirea
și nu renașterea, cum alții o așteaptă.


Icoana care-a fost din lemn - azi e de aur,
iar inima ce-a fost de aur - e din lemn.
Ne-am agitat sub micul cap de taur,
fiindcă de flag poporul nu e demn.

Ne vindem sănătatea pentru muncă.
În consecință, nu muncim pentru plăcere.
Ne mai căim că viața nu e lungă,
ne plîngem că e prea multă durere.

Sunt pline farmaciile de leacuri
și de bolnavi spitalele sunt pline.
De bine ne învață mulți de veacuri,
dar nimeni nu se-ndură la un bine.

Sunt multe sărbători și chefuri multe,
dar, ce folos, că lumea-i tot mai sumbră...
Ai vrea să spui și-ai vrea să te asculte,
doar că nu poți fi observat din umbră.

Pînă și banii au mai mici dimensiuni,
în schimb, valoarea le-a trecut de apogeu.
Și dacă pîn'acum visai încă minuni,
acum nu știi ce poate propriul eu.

E-o tragedie lumea asta toată...
O dramă e făptura omenească...
Și-n loc de viața ce-i firesc creată,
omul o schimbă cu natura-i nefirească.