AM ÎNVĂȚAT DE LA BUNICA...

                  

                             (dedicată bunicuțelor mele)

Măicuța, cînd m-a coborît din stele,
bunica mi-a vegheat la căpătîi
și, chiar din prima clipă a vieții mele,
am început să-nvăț lucrul întîi:

am învățat de la bunica să-mi iubesc
familia, ca pe o sfîntă avuție;
am învățat tot de la ea să prețuiesc
acest frumos cuvînt, numit prietenie.

Am învățat de la bunica să doinesc
și să ridic în slavă a mea glie;
că trebuie mereu să ocrotesc
a mea Moldovă, ce-o știu din pruncie.

Tot de la buna-am învățat să fiu cuminte
și să mă rog fierbinte către Dumnezeu.
Mi-a spus bunica, ca să iau aminte,
că ura este lucrul cel mai rău.

Am învățat de la bunica ca să iert -
să nu știu de indiferență și dispreț,
pe nimeni să nu-njur și să nu cert.
Prin viață, ma-nvățat să merg semeț.

Am învățat de la bunica să lucrez
cu spor și tragere de inimă mereu.
Și acest sfat cu drag am să-l urmez,
pentru a ocoli în cale-mi ce-i mai greu.

Am învățat de la bunica să trăiesc
și, împreună, am reușit să învățăm.
Iar lucrul cel mai sfînt, dumnezeiesc -
am învățat de la bunica să fiu OM!